Economia

      In prezent in localitate se practică: exploatarea pământului, cultivarea cartofului prin asociații și societăți agricole, morărit și panificație, comerț cu amănuntul, pescuit, zootehnie. De asemenea, Becleanul deține o serie de firme de construcții.

 

INDUSTRIA CASNICA
 

     Materiile prime pentru producerea textilelor, în Beclean, au fost asigurate prin îndeletnicirile cunoscute – cultura plantelor textile si pastoritul. Lana, canepa au fost materiile prime de baza, carora li s-a adaugat, în ultimele doua secole bumbacul, apoi mai tarziu arniciul, lanica. În fiecare gospodarie se tesea, dat fiindca majoritatea pieselor de îmbracaminte si textilele de casa se obtineau prin tesut, tipul de razboi de tesut fiind cel orizontal.
     În Beclean prelucrarea acestora a constituit una din cele mai intense activitati casnice în cadrul carora s-a înregistrat o numeroasa gama de unelte si procedee.
     Avand în vedere vechimea ocupatiei de crestere a oilor, a numarului mare de oi, ponderea importanta pe care a cunoscut-o aceasta ocupatie, lana a constituit cea mai veche materie prima în aceste sector al ocupatiilor casnice. Obtinuta de la animalele proprii, lana a cunoscut un proces complex de prelucrare, cunoscut bine de femeile din Beclean. Prima faza a procesului consta în spalarea lanii în apa fierbinte, apoi clatirea acesteia cu apa rece si punerea la soare pentru uscare. Urma apoi scarmanatul lanii care se practica mai ales iarna, pieptanatul, operatie pe parcursul carei lana era sortata pe mai multe categorii de calitate, functie de care aceasta era repartizata pentru confectionarea diferitelor tipuri de tesaturi. Faza urmatoare de prelucrare era torsul, operatie executata mai mult iarna de catre femei. Dupa torsul lanii, etapa urmatoare se numea raschiratul, în care firele de lana erau facute jirebii, scule ce erau vopsite într-o gama cromatica diversa. Urma apoi tesutul, executat iarna. La toate tesaturile de lana, urzeala si bateala erau toarse uniform, numai la bubou, sarici bateala avea firul mai gros. tesatura de lana era apoi data la piua, unde ciocanele din lemn o bateau, firele de urzeala si cele de bateala contopindu-se. tesatura rezultata se numea panura din care se confectionau cioareci, frijuri, sarici. tesaturile decorative lucrate din lana erau realizate în patru ite.
Canepa, materie prima primordiala pentru industria casnica traditionala din Beclean, a cunoscut un proces complex de prelucrare. Date documentare despre cultivarea canepii ne-au furnizat conscriptiile urbariale. De exemplu, conscriptia din 1721-1722 preciza ca în Beclean au fost cultivate 135 de clai de canepa
     Canepa, folosita pentru obtinerea diferitelor piese vestimentare sau categorii de tesaturi, era recoltata la începutul lunii august, atunci cand se îngalbeneau tulpinile, fiind lasata sa se usuce la soare pe miristi de grau pentru a nu se murdari. Dupa ce se usca, canepa se lega ,,manusi” cate cinci manusi, se facea maldar si era dusa la rau pentru topit. Prin topire se distrugea, de catre bacteriile din apa, o parte din scoarta lemnoasa, asa încat manunchiurile din fibre textile deveneau libere si se puteau desface. ,,Cei din jos de sat” duceau canepa la topit la Olt, iar ,,cei din sus de sat” o duceau la iaz, iazul fiind ,, de la scoala mai spre Dridif”. Manusile de canepa era fixate în gropi cu greutati pentru a nu pluti. tinuta în apa aproape 10 zile, la cinci zile era întoarsa si încercata, canepa era scoasa si întinsa la soare pentru a se usca, dupa care era transportata acasa pentru a putea fi prelucrata. Dupa topit, deschiderea fibrelor textile din tulpina se face prin sfaramarea învelisului lemnos. Se adunau doua-trei vecine sau cumnate si frangeau canepa la frangator pentru a se îndeparta partile mai lemnoase ale tulpinilor. Urmatoarea faza era melintatul cu melinta, pentru a se elimina puzderiile ramase si pentru a se mai înmuia firele. Fuioarele de canepa melintate erau apoi pieptanate,cu ajutorul unor piepteni cu dintii de fier aproximativ 30cm, obtinandu-se trei categorii de canepa: fuiorul,care se torcea mai subtire, festila din care se teseau lepedee (cearceafuri) si caltii cu un fir mai gros. Dupa ce se torceau, firele erau raschirate, se faceau papusele. Pentru a fi folosit, însa, firul de canepa trebuia spalat. O zi si o noapte trebuia sa stea firele de canepa în apa calda amestecata cu cenusa, apoi se spalau la vale. În luna mai, dupa ce iarna se tesea panza, se iesea cu ea la rau, pentru a fi albita. Se turna peste ea apa cu tot lesie din cenusa fierbinte unde se tineau o zi si o noapte, dupa care se clateau foarte bine cu apa rece.
     Tesaturile, în functie de întrebuintare, erau de doua categorii – tesaturii de uz gospodaresc si tesaturi folosite pentru organizarea interiorului. Aceasta ultima categorie, cea mai numeroasa, a reflectat gradul de prosperitate a fiecarei gospodarii, oglindind în acelasi timp specificul zonei.
     Tesaturile pentru împodobirea interioarelor lucrate la razboiul de tesut, din lana cu alesatura si într-o gama cromatica variata numara printre altele fete de masa, fete de perna, lepedee -cearceafuri. Dintre piese care aveau în urzeala canepa, amintim chindeele admirabile tesaturi cu motive geometrice si care dadeau nota specifica interioarelor, fete de perna, carpe de podoaba, stergare. Întalnim, în realizarea motivelor decorative dar si în cromatica textilelor aplicarea cu succes a celor trei legi ale artei decorative: simetria, alternanta si repetitia, de aici provenind puternica impresie de arta autentica a tesaturilor locale. Cel mai raspandit sistem de ornamentare al tesaturilor de decor, dar si al pieselor de port, surtul îndeosebi, a fost alesatura. Firul de bateala nu mai merge de la o margine la alta tesaturii , ci numai pe mici portiuni. Bateala se trece printre firele de urzeala cu mana, ridicand numarul necesar dintre ele, pentru realizarea unui motiv sau altul. La chindeele mai vechi, ornamentatia presupunea folosirea mai multor tehnici de decorare – campul decorat cu vergi subtiri , marunte si capetele cu alesatura dispusa în mai multe siruri, inegale ca dimensiune. La fetele de masa, aparute în interiorul taranesc relativ tarziu, dispunerea motivelor ornamentale a evoluat – la cele mai vechi piese motivele vargile erau dispuse liniar la anumite distante, pentru ca la cele noi, motivele se ordonau pe întreaga suprafata a ei, fiind alese cu mana.

Înapoi